hello@verticaladvertising.ro

Ziua Steve Jobs

Ziua Steve Jobs

16 octombrie

Negura din spatele unui geniu

Nedorit de părinți, dur și intransigent. Arareori zâmbea. Întotdeauna îmbrăcat în pulover negru și adidași albi. La 23 de ani, deținea conturi în bancă, pe care numai milionarii unși cu toate alifiile și cu state vechi în lumea business-ului le aveau. Steve Jobs. Un nume ce ascunde un om care s-a luptat toată viața cu condiția de copil abandonat, cu un temperament care i-a adus decăderea și cu o traiectorie a vieții ce i-a pricinuit și suferință și exaltare, ambele specifice geniilor. A revoluționat tehnologia informațiilor, a creat un imperiu, a adus inovații, pe care numai o minte strălucită ar fi putut să le gândească și să le pună în practică.

Același păcat, ca și cel săvârșit de către părinții săi

Ca să vorbești despre Steve Jobs trebuie să înțelegi mai cu seamă un mod straniu, rece de a fi și de a te comporta. Deși a fost chinuit de mic, părăsit de părinții săi, pe când aceștia aveau doar 23 de ani, înfiat de doi oameni ce i-au deschis mintea către tehnologie, Jobs nu a făcut niciodată acte de caritate. Nu a vrut să-și recunoască propria fiica, Lisa, avută cu fosta sa iubita, Chrisann Brennan, deși roata se învârtise și rămăsese înțepenită în același punct în care se aflaseră și părinții săi naturali, în urmă cu fix 23 de ani. Și-a abandonat-o, așa cum au făcut si parinții lui, pe motiv că ar fi steril. Și-a concentrat toate resursele, toată atenția și gândirea plină de ingeniozitate către piața tehnologiilor, a gadgeturilor, devenit în scurt timp unul dintre cei mai invidiați oameni și, de ce nu, de temuți. Simpla-i prezență intimida. Inhiba. Nu se sfia niciodată să reproșeze intervievatorilor întrebările stupide și prost gândite. Era extrem de temperamental și de riguros în relațiile cu partenerii săi. Nu suporta superficialitatea și nici căile bătătorite.

Copilul ilegitim al cuplului Joanne Schieble-Abdulfattah ”John” Jandali (de origine siriană), student la Universitatea din Wisconsin, avea să meargă un singur semestru la facultate, după absolvirea liceului. Standardele rigide ale școlii l-au făcut să se simtă prins în ghearele convențiilor pe care le ura. Și a hotărât că drumul lui e altul. Lumea computerelor îl atrăgea irezistibil. A ajuns la Homebrew Computer Club, dar și la compania de jocuri video Atari, de unde și-a câștigat primii bani. A pornit într-o călătorie în India, ce a devenit cumva piatra de temelii a noii sale ființe. A unei alte personalități. S-a întors complet schimbat. Și-a ras barba și s-a convertit la budism. Adoptarea lui de către Paul și Clara Jobs avea să fie poate, cel mai bun lucru ce i s-a întâmplat. Căci locul acela părea să fie predestinat reușitei, succesului.  Mountain View, acolo unde urma să se nască o altă legendă: Apple. La numai doi ani după transformarea sa, pasiunea sa pentru tehnologie a dus la formarea companiei Apple Computer, ceea ce a sintetizat pentru el, cel mai bine termenul de “acasă”.

Autodidact cu viziune

Steve Jobs nu a mai hotărât să meargă la vreo școală înaltă. Studiile sale au înțepenit odată cu terminarea liceului, deși mintea sa, calculată și extrem de agilă, ar fi putut să cuprindă informația, să o absoarbă ca o sugativă. Un singur curs l-a ademenit și, timp de șase luni, l-a frecventat cu rigurozitatea-i caracteristică. Acestea aveau, așa cum însuși mărturisea, să îi schițeze schema succesului. Să-i schimbe viitorul. Cursul de caligrafie. „Am învățat acolo despre fonturile cu serife, fără serife, despre spațiile și combinațiile dintre litere etc. Mi s-a părut fascinant, dar nu i-am găsit o aplicație practică. Abia peste zece ani am găsit-o, când am inventat calculatorul Macintosh. Era primul calculator cu fonturi frumoase. Și pentru că Windows a copiat Apple, probabil că nici un calculator nu ar fi avut aceste fonturi, dacă nu aș fi urmat acel curs. Mi-a fost greu să fac această conexiune în studenție, dar după zece ani totul a devenit clar. Nu poți face conexiuni dacă privești doar înainte, ci doar dacă privești înapoi“, avea să spună Jobs într-un discurs pe care l-a ținut în 2005 în fața absolvenților Universității Stanford.

Pentru a începe afacerea numită Apple, tânărul de pe atunci și-a vândut mașina, un Volkswagen. Iar garajul părinților adoptivi a fost locul in care primele sale idei au căpătat contur, transformându-se în sediul firmei, pe care a înființat-o la 1 aprilie 1976, alături de Steve Wozniac. Și numele companiei s-a transformat într-un joc, ce trebuia jucat în stilul caracteristic. Tranșant și corelat sută la sută cu trăirile sale. “Eram un adept al fructelor la acea vreme. Mâncam doar fructe. Eram cu trei luni în urmă cu depunerea unui nume comercial fictiv și am amenințat că îmi voi numi compania Apple Computer, dacă nimeni nu vine cu o idee mai interesantă până la ora cinci în acea zi. Am sperat că voi stimula creativitatea. Dar ne-am blocat, așa că ne-am numit compania Apple”.

Izbânda și prețul plătit pentru ea

A clădit un imperiu. A așternut un nume pe buzele tuturor. Nu întotdeauna însă, laurii i s-au așezat pe umeri, neclintiți de vâltoarea schimbărilor și a intereselor, care macină și acum acest tip de industrie. După ce a recunoscut paternitatea fiicei sale, Lisa, după ce s-a recăsătorit cu Laurene Powell, cea cu care a și avut 3 copii, Steve Jobs a pus la cale un nou proiect, ce a luat chiar numele fiicei ce odinioară era nelegitimă: Lisa. Piața a explodat, datorită tehnicii revoluționare a interfaței video folosite. Temperamentul său vulcanic i-a adus însă, eliminarea sa din proiectul ce răzbise în această lume a tehnologiei. Firea-i ambițioasă nu avea cum să nu-l determine să lupte. Zbaterea făcea cumva parte din ADN-ul său. Din modul lui de a crea și de a izbândi. Hotărăște astfel, sub imperiul răzbunării și a dorinței de a-și demonstra abilitățile nu numai creatoare, ci și manageriale, să lanseze un alt proiect: MacIntosh, la care lucra încă din 1979. Cu el a reușit să anihileze vânzările chiar și ale proiectului Lisa. Ba mai mult, Steve Jobs a recrutat tinere talente în inginerie computerizată, iar în scurt timp MacIntosh a amenințat vânzările Apple. Lisa nu mai era un produs căutat. În ianuarie 1984, MacIntosh era în plină glorie, iar John Sculley, CEO la Apple, era în agonie. După o ședință de board eșuată la mijlocul anului 1985, Sculley anunța că, împreună cu board-ul director, a decis să-i ofere o altă funcție lui Steve Jobs. El urma să nu mai dețină nici o funcție managerială și să devină un președinte onorific. Pentru Jobs a fost un șoc. Apple era pentru el acasă. Reușita ce l-a făcut celebru. Nu avea timp însă, să dispere. Nici să-și plângă de milă. Caracterul puternic nu-i permitea. A căutat în toată lumea cu înfrigurare oportunități de a reurca pe val. Așa că, în 1985 a anunțat că lansează un nou proiect NeXT, după ce, în prealabil cumpărase cu 10 milioane de dolari afacerea compusă dintr-o mică echipă de experți în grafica de computer. Ținta era sigură și nu putea să se abată de ea nicicum: construcția de computere avansate pentru cei cu educație înaltă și pentru cercetarea științifică. Voia cel mai performant hardware, cu cel mai bun software din lume.

În 1996, noul CEO al Apple era Gil Amelio, care căuta un nou software pentru înlocuirea bătrânului MAC OS. Așa că a cumpărat NeXT cu 400 de milioane de dolari, iar Steve Jobs a ajuns din nou să respire aerul pe care numai întoarcerea acasă, la origini ți-l poate oferi. La numai un an de zile, în unanimitate de voturi, cel care avea să devină CEO-ul Apple nu era altul decât părintele său: Steve Jobs. Lumea tehnologiei se învârtea de acum în jurul lui. Nu numai datorită genialității și originalității sale, dar și a tehnicilor lui de promovare incredibile. Cu o tărie de care nu mulți pot da dovadă, a reușit după ani de căutări, de rătăciri, să se întoarcă la firma pe care a creat-o. Schimbând total istoria gadgeturilor.

Pe măsură ce succesul Apple creștea, popularitatea lui Steve Jobs se extindea și înghițea totul în jurul său. Mulțimile de fani începeau să se contureze, publicațiile și televiziunile doreau să îi ia interviuri. În căutarea unui model de succes, oamenii au încercat să-l înțeleagă. Să-i scormonească prin personalitate, să-i urmărească gesturile, să-i priceapă algoritmii cu ajutorul cărora își construia fiecare mișcare.

Ultima respirație

Steve și-a întâlnit pentru prima dată sora la vârsta de 27 de ani, cu ocazia lansării unei cărți scrise de aceasta. Deși în romanul ei, „A Regular Guy” (Un tip obișnuit), Jobs a fost descris într-o lumină mai puțin favorabilă, acesta a declarat: „Suntem o familie. Ea e una din cei mai buni prieteni ai mei. O sun și vorbim odată la câteva zile.” A consumat substanțe interzise. A fost introvertit. A luptat cu o boală, ce a fost singura care l-a doborât în lumea asta. În octombrie 2003, Jobs a fost diagnosticat cu cancer. Deși i s-a recomandat o intervenție chirurgicală, Jobs a ezitat, „spre stupoarea cercului de prieteni care știau de boala sa.” Budist și vegetarian convins, Jobs a ales calea terapiilor alternative, încercând să se vindece cu o „dietă naturală.” Cedând însă presiunilor conducerii Apple, Steve Jobs s-a operat în 2004, când șansele sale erau însă mult prea firave. Cancerul de pancreas l-a răpus. I-a stins scânteia genialității ce a pus strălucire pe chipul tehnologiei ultramoderne. Descriind moartea lui Jobs, sora acestuia, Mona Simpson, a spus: “Cele din urmă cuvinte ale lui Steve, cu câteva ore înainte, au fost monosilabe, repetate de trei ori. Înainte de a muri, s-a uitat la sora lui, Patty, apoi pentru mult timp la copiii lui, apoi la partenera lui de viață, Laurene, apoi peste umerii lor, în spate. Ultimele cuvinte ale lui Steve au fost «Oh, wow. Oh, wow. Oh, wow.»” Acesta și-a pierdut cunoștința și a murit câteva ore mai târziu.

Nu și-a abandonat niciodată munca. Nici nu ar fi avut cum. Era în sângele lui, în fiecare celulă a corpului să facă lucruri. Să îmbrace ideile în materie. Să descopere. Să uimească lumea. Chiar la o zi după ce Apple a prezentat-o pe Siri pentru noul iPhone 4S, Steve Jobs a intrat în stop respirator, ca urmare a complicațiilor revenirii cancerului pancreatic. 7 ani de zile boala i-au măcinat trupul. Walter Isaacson, biograful lui Steve Jobs, a dezvăluit că, înainte să moară, Steve Jobs a ajuns să regrete că a încercat pentru atât de mult timp să își trateze cancerul prin intermediul tratamentelor alternative, precum acupunctura, sucurile speciale de fructe, vizitarea spiritiștilor ori cure obscure găsite pe internet. Unii experți sunt de părere că viața lui Jobs ar fi putut fi salvată, dacă ar fi urmat tratamentele medicale tradiționale, a căror eficiență era deja atestată științific, conform Telegraph.

Ar fi implinit 64 de ani. Ar fi uimit în continuare cu gândirea sa creatoare. Ar fi stârnit uimire, invidie, admirație. Ar fi pus în mișcare mecanisme, teorii. În schimb, nu a fost decât un geniu, ce a ajuns să fie apreciat, respectat, făcut reper in istoria tehnologiei, abia după ce în urmă i-a rămas doar amintirea.

Carmen Pârvu