Luna romantismului

Serenadă sub balcon la ceasul înserării. Vorbe de amor șoptite sub clar de lună. Cine mai crede în romantismul ce caracteriza anii in care plimbările lungi, cinele în grădinile de vară ori poeziile scrise cu mâna tremurânda erau la mare modă?

Romantismul este o stare de spirit. Un soi de trăire de care nu te poți desprinde cu una, cu două, Pentru unii dintre noi, o a doua fire. În trecutul îndepărtat, romantismul se scria cu durere. Tot ce era interzis, dureros, cu frică ori învăluit în deznădejde părea cu atât mai pătimaș. Mai autentic și mai puternic. Leșinul, amenințarea cu sinuciderea, geloziile ce luau mințile deopotrivă femeilor și bărbaților construiau noțiunea de romantism în sensul la care majoritatea aderă. Acum, să fii romantic se traduce în altfel de gesturi. Să-ți arăți iubirea îmbracă acum veșmântul confortabil al grijii față de cel drag.

Luna aceasta se spune că este dedicată romantismului. Gesturilor care frământă în ele o vâltoare ce nu se identifică cu simpla plăcere. Este o întrupare a tot ceea ce inima poate să simtă și să ofere.

Flori, bomboane, declarații în care cuvintele alese se întrec, iar ”iubire” se repetă obsesiv par câteodată rețeta câștigătoare a celor care își propun să cucerească cu romantismul lor. Și totuși, să fii romantic astăzi pare adesea desuet. Prieteniile se consuma mult mai repede, declarațiile sofisticate sunt înlocuite cu vorbe simple, muzele par a fi dispărut de pe fața pământului, iar umorul, de exemplu, face adesea mai mult chiar decât un buchet de flori.

Schimbarea la față a romantismului

Pentru mulți, să fii romantic înseamnă mai degrabă să fii empatic. Să faci gesturi frumoase, blânde, cu sens. Să fii bun, și onest, iar surprizele să fie făcute nu doar la vreo zi de naștere sau la vreo mare sărbătoare.  Să fii spontan și sincer. Iar cutia de bomboane se poate transforma în mese frumos aranjate. În spălat de vase, când și când. În cuvinte de încurajare atunci când încrederea de sine scade. În bucurii mici, care fac iubirea mare.

Romantismul și-a schimbat coordonatele după care funcționează. A devenit, să-i spunem, mai practic. Nu-i nimic, atâta timp cât efectul este cel care trebuie. Romantic poate să fie și atunci când lași un mesaj în buzunarul pantalonului partenerului ori când un pachet cu masa de prânz sosește pe biroul tău. Orice moment de răsfăț neprevăzut. Nesperat.

Lucrurile frumoase apar din lucruri simple. Din acele lucruri de care avem cu adevărat nevoie. Și pe care partenerul de viață le simte. Le intuiește. Și le aduce către tine.

Poveștile de romantism se scriu în doi, cu sinceritate și cu dorința de a păstra vie ceea ce cândva a unit. Iubirea, de-a lungul timpului, îmbracă multe haine. Spune multe povești. Una însă este constantă: aceea a prețuirii și a recunoștinței de a fi împreună.

Carmen Pârvu