hello@verticaladvertising.ro

Tu faci diferența!

Tu faci diferența!

Lumea e împărțită între bine și rău. Între dispute și pace. Între competiție și resemnare. Între boală și stare de bine. Viața ne mută, ca un vânticel suav, cât să nu simțim lovitura, dintr-o parte în alta. Ne mângâie, ca apoi pe nesimțite, să ne lase pe chip urma unei palme grele. Omenirea trebuie să învețe să supraviețuiască și prin binele făcut. Prin bunătatea răspândită în jur, ca un ritual de întinerire, de deșteptare a unei ființe adormite în propriul confort. Am început să simțim că viața împreună, alături de cei asemenea noastră, poate fi bună și prosperă în măsura în care ajungem să fim alături unii de alții. Prin sfaturi, prin vorbe bune, prin gesturi care să le schimbe în bine cursul vieții. Al inimii. Și ca să fie înțeleasă și pusă în practică ideea schimbării ce se poate face numai prin noi, oamenii, ziua de astăzi poartă stindardul faptelor care au puterea de a întoarce lucrurile, de a le readuce în matca lor.”Make a difference day” nu s-a născut întâmplător. A apărut pentru a cinsti oamenii care cred că binele provoacă bine. Că prin simplele lor gesturi de apropiere, de bunătatea, lumea poate cu adevărat să fie frumoasă. Că zâmbetele pot fi puse pe chip atât de ușor, dacă există cineva sau ceva care să le aștearnă. Că faptele pot să schimbe lumea, numai dacă noi le permitem.

Omul ce salvează vieți prin cuvinte

Așa a crezut si femeia cu zâmbet senin și chip blond, care a ales să aștearnă liniște și încredere în suflete pierdute. În trupuri ce agonizează de durere și minți ce traversează munți împietriți și ape tulburi. Într-o deznădejde ce poate ucide ori face ca sufletele să rătăcească în derivă, într-o mare de gri și ne negru a apărut o femeie. Victoria Asanache. Una singură. Pare o picătură într-o întindere de ape. Neputincioasă. Prea mică, prea firavă, ca să poată să împingă o corabie atât de grea. Și cu toate acestea, anii în care a luptat pentru fiecare om, ce l-a întâlnit, i-a scris pe față fiece realizare. A făcut-o senină și încrezătoare, și blândă și plină de speranță. Și ca un magician fără mantie și baghetă înșelătoare a reușit să dea mai departe toată bucuria și încrederea pe care ea le are prin izbânzile ei. Toată tenacitatea, emoția și timpul ei. Toate cunoștințele și informațiile pe care medicii uneori, nu au timp să le explice pacienților. Pe toate le-a dăruit, fără să ceară nimic în schimb. Victoria Asanache este o raritate. Un om ce plutește deasupra celorlalți prin gândul bun ce o înalță. Este primul navigator medical pentru pacienții oncologici. Ea este cea care transformă deznădejdea în credință. Care luptă, cot la cot, cu bolnavii de cancer. Și care, incredibil, de cele mai multe ori, ajung ca împreună să învingă cancerul.

De 16 ani trăiește și respiră în ritmul lacrimilor care curg pe obrajii oamenilor, ce tocmai au aflat că pot să moară. De cancer. După ce s-a specializat în New York, s-a întors să povestească, pro bono, fiecărui pacient în parte, pe-ndelete, fără urmă de grabă sau de repezeală, ce are de făcut și cum speranța și încrederea în bine pot chiar vindeca un om.

Sistemul cu piedici greu de trecut

Ușor nu a fost. Nici nu avea cum, cu un sistem obișnuit să umilească, să te facă să cerșești un sâmbure de informație, care să te facă să înțelegi măcar puțin prin ce treci și care sunt slăbiciunile dușmanului cu care te lupți. A ținut însă, piept neîncrederii medicilor și pacienților. Cât de greu e să convingi un doctor că un om, care nu are studii medicale, dar care a muncit pe brânci, a învățat enorm protocoalele pe zone oncologice, poate să preia o parte din sarcina unui medic? ”Extrem de greu. Cumplit”, declară Victoria Asanache. ”Abia după ce au văzut că nu mai sunt asasinați cu întrebările de către pacienți, când au observat că bolnavii sunt mai plini de speranță, că au aflat ce ar trebui să facă și că acceptă boala și tratamentul, abia atunci au căpătat încredere în mine și au început să trimită pacienții pentru a le da toate detaliile într-un mod cald și empatic”. Navigatorul medical, profesie apărută din 2016 în nomenclatorul de meserii, nu dă tratamente, este într-o permanentă consultare cu medicul, fiind un intermediar între specialist și pacient. Un sprijin, atunci când familia nu știe cum să dea vestea bolnavului ori când medicul, asuprit de zeci de pacienți, ce fac coadă la ușă, nu reușește să-și găsească timpul și cuvintele pentru a nu devasta complet pacientul. Este povestea pe care o trăiește și pe care vrea să o ducă mai departe de atâta timp. Este povestea unui om care, de 16 ani, nu a cerut nimic. Dar a dăruit ceva ce nu se poate cumpăra nicicum: speranța și, de ce nu, ani buni de viață.

Schimbări bune pentru comunitate

Victoria Asanache este un om ce face bine. Asemenea ei, mulți își duc la bun sfârșit faptele frumoase, menite să conteze fie și pentru o singură persoană, neștiuți, nevăzuți, neauziți. Însă ei există. Iar pentru noi, musai să fie exemplu. Această zi, ca o sărbătoare, a fost gândită în 1992 de către revista USA Weekend, iar organizațiile de peste tot și-au dat mâna de-a lungul anilor și au făcut punte către cei care se aflau în nevoie. USA Today oferă o locație centrală pentru ca oamenii să se strângă și să pună la cale schimbări bune pentru comunitate.

Make a difference day se traduce prin mâna de ajutor întinsă atunci când e nevoie, dar fără să ți-o ceară nimeni. Se traduce prin lucruri mici, dar care cresc șansele unui altfel de trai al celui de lângă tine. Înseamnă miile de voluntari care adună gunoaiele în locul celui care le aruncă pe jos. Înseamnă oamenii care donează sânge. Care citesc copiilor povești din orfelinate, în chip de părinte. Sunt oameni, care atunci când cumpără un covrig, mai adaugă unul și pentru cel care tânjește după gustul pufos și cald al pâinii. Sunt oameni care vorbesc în numele celor care nu pot. Sunt tineri care ies în stradă pentru a penaliza nedreptățile. Sunt vârstnici, care donează din puținul lor oamenilor mult încercați. Putem fi noi toți, dacă ajungem să simțim dincolo de noi. Și să privim în ochii celor din jur ca și cum ar fi cei ai mamei. Sau ai tatălui. Sau al omului drag cu care îți împarți viața. Să le acorzi încredere. Sprijin. Și să le pui în mână praf magic care să le schimbe viața.

Carmen Pârvu