3 martie – ziua scriitorilor
Vladimir Nabokov a scris “Lolita” într-un carnet de notițe în timp ce călătorea prin America pentru colecționarea de fluturi. Soția acestuia , Vera, a împiedicat arderea schițelor acestui roman.
Arthur Conan Doyle, autorul celebrelor povestiri cu Sherlock Holmes, era de profesie oftalmolog. S-a apucat de scris pentru că nu-i ajungeau banii.
Bogdan Petriceicu Hașdeu și-a început cariera literară, scriind în limba rusă.
Camil Petrescu s-a oferit voluntar să plece pe front și a fost respins în repetate rânduri din cauza constituției sale astenice.
Marin Preda nu scria niciodată cu pixul sau creionul. Scria cu un stilou cu peniță de aur, care după moartea lui nu a mai funcționat niciodată. Penița era tocită mai mult într-o parte și pentru a scrie cu el trebuia să știi cum să îl ții și în ce poziție să îl apleci, dar nimeni nu a reușit să îl facă să scrie.
Cu excepția lui William, toți membrii familiei Shakespeare au fost analfabeți.
Există o serie de scriitori care obișnuiau să scrie stând în picioare. Printre aceștia se numără: Ernest Hemingway, Thomas Wolfe, Lewis Carroll, Vladimir Nabokov și Philip Roth.
Honore de Balzac adora cafeaua. În decursul unei zile el consuma circa 50 de cești de cafea tare, turcească. Dacă nu avea posibilitatea să fiarbă cafeaua, scriitorul sfărâma niște boabe și le mesteca.
Până să ajungă unul dintre cei mai bogați scriitori ai vremii, Jack London a trăit în sărăcie, schimbând mai multe slujbe: fermier, vânzător de ziare, marinar, pirat, căutător de aur. Din pricina vagabondajului a ajuns de mai multe ori la închisoare.
- L. Caragiale era un om extrem de superstițios și un părinte exagerat de grijuliu, care nu-și lăsa copiii să circule singuri prin oraș, nici măcar după ce aceștia ajunseseră la vârsta adolescenței, de teama unor posibile accidente.
În spatele grandioaselor opere de artă stau oameni. Oameni obișnuiți. Cu superstiții. Cu probleme, cu neajunsuri, cu excentricități. Cu neliniști, cu bucurii, cu profunde depresii. Și peste toate se așterne geniul creator. Acea capacitate pe care nu mulți pot să și-o revendice. Pentru mulți dintre ei, scrisul este un zbucium, o zbatere, un efort istovitor de-a dreptul, fără de care însă, nu pot să trăiască. Nu pot fi, pur și simplu. Pentru alții, să aștearnă literele pe hârtie este ca și cum ar respira mereu aer proaspăt și parfumat. Este ca și cum și-ar lua porția de vitalitate în fiecare zi. Firesc, cu ușurință, fără prea multă căutare.
Astăzi este ziua mondială a scriitorilor. Le sărbătorim operele, le citim creațiile, le iubim cuvintele, poveștile. Puțini însă, le știu trecutul. Puțini însă, cunosc omul din spatele condeiului. El, câteodată, poate să spună cea mai interesantă și mai explozivă poveste. Despre sine. Viețile scriitorilor sunt punți de gheată, pe care ți-e teamă să le traversezi. Sunt lecții puternice de viață, care îți țin inima în gât și transpirația înghețată pe frunte. Sunt bomboane amare care, prin comparație cu propria-ți viață, aduc speranță.
Astăzi, haideți să nu sărbătorim doar creația, ci și omul din spatele ei! Să ne amintim de marii noștri scriitori, de viețile lor, să îi cunoaștem pe de-a-ntregul, să-i lăsăm să ne inspire, să ne învețe, să ne scoată din vieți monotone, să ne spună povești în care să credem, să-i iubim!
Carmen Pârvu