Ca să evoluăm, avem nevoie de cercetare. De o căutare asiduă, științifică. De studiu prelungit, de rigurozitate amestecată cu un soi de intuiție. De fler. În orice domeniu, pentru a progresa, știința și cercetarea sunt condiții sine qua non. Astăzi, această zi este dedicată cercetătorilor români. Ai acelor oameni care nu pot respira, dacă nu se întreabă. Dacă nu își răspund la îndoieli. Au în sânge gena descoperirilor. Această zi vine firesc, ca o recunoaștere a meritelor oamenilor dedicați muncii de explorare și întreg procesului de inovație.

În 1912 se năștea savantul George Emil Palade, unul dintre creatorii biologiei celulare moderne. Ca un omagiu al savantului american de origine română, laureat în 1974, împreună cu profesorul Albert Claude de la Universitatea Liberă din Bruxelles și cu profesorul Christian de Duve de la Universitatea ”Rockefeller” din New York, câștigător al premiului Nobel pentru medicină, pentru ”descoperirile lor privind organizarea structurală și funcțională a celulei” a venit ideea apariției unei astfel de zile. Pretext pentru a ne aminti de cei care și-au dedicat ani buni găsirii celor mai bune soluții pentru sporirea calității vieții în general.

Cercetătorii și-ale lor comori

În lipsa lor, omenirea nu ar avea nici cea mai mică șansă să rămână pe acest pământ. Ar fi măcinată de boli, închisă într-un univers mărunt, incapabil să te poarte dincolo de pragul casei. Oamenii de știință au inventat produse, tehnologii, medicamente. Cu ajutorul descoperirilor lor, am străpuns norii, am învins molime, am cucerit cele mai înalte piscuri ale inteligenței artificiale. România e o țară tare bogată. Prin oamenii care s-au născut aici și care au străfulgerat globul cu strălucirea minții lor. În prezent, cele mai mari companii pe de glob se folosesc de ingeniozitatea creierelor noastre, tinerii o iau pe urmele predecesorii lor, iar născocirile lor extraordinare ajung să fie premiate cu aur la nesfârșitele concursuri de inventică la care participă.

Cine n-a auzit de Henri Coandă, Anghel Saligny sau Nicolae Păunescu? Ori de stiloul inventat de Petrache Poenaru? Poate nu știați, dar el a fost și primul român care a călătorit cu trenul. Se întâmpla în Anglia, între Liverpool și Manchester.

De n-ar fi fost Ion Cantacuzino, surprinzător prin mintea sa explozivă, cine știe când și cum s-ar fi găsit leacul pentru holeră și tifos, unele dintre bolile care au făcut cele mai multe victime. În timpul Primului Război Mondial a contribuit la combaterea unei mari epidemii de tifos. Datorită cercetătorului, România a devenit a doua țară din lume care a introdus vaccinarea nou-născuților împotriva tuberculozei.

Dacă Traian Vuia nu ar fi inventat primul aparat de zbor, poate că nici avântul industriei aviatice nu ar fi fost același. El a fost primul om din lume care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, fără să fie ajutat de catapulte, șine sau alte mijloace exterioare. Nicolae Paulescu a inventat insulina și astfel a dat o șansă de viață reală bolnavilor de diabet.

 Descoperiri contemporane

Ion I. Agârbiceanu, un alt cercetător român, a fost cel care a proiectat  primul laser cu gaz  cu radiație infraroșie din România. Aurel Babeș a descoperit testul Papanicolau, ca metodă de screening pentru cancerul de col uterin. Radu Deac, medic chirurg cardiac în viață, profesor universitar, inventatorul mai multor valve cardiace artificiale, printre care două valve artificiale, care îi poartă numele. Ionuț Budișteanu, un tânăr al vremurilor noastre, informatician, inventatorul mai multor limbaje de programare, programe avansate pentru computer și creatorul unui proiect vizând folosirea inteligenței artificiale în scopul creării unei mașini autonome low-cost.

Iar cei care s-au pus în slujba științei sunt mulți. Prea mulți pentru ca mintea noastră să-i poată rețină. Ceea ce însă trebuie să știm este că numele lor nu trebuie să fie rostite doar într-o zi. Că realizările lor trebuie povestite generațiilor de copii ce vin după noi, și-apoi după ei și tot așa.

Meritele lor trebuie  cunoscute, iar valoarea descoperirilor lor înțeleasă pe deplin. Copiii, atrași către zona cercetării, a inventicii. Musai să le stârnim curiozitatea, să le provocăm inteligența, să-i facem parteneri de bază într-un proces început de oameni cu mintea luminată și pe care musai ei trebuie să-l continue, pentru ca lumea asta să poată sta în picioare dreaptă și sănătoasă: cercetarea.

Carmen Pârvu