hello@verticaladvertising.ro

O inimă blândă

O inimă blândă

Răutatea care poate să ucidă

În lumea copiilor, se deschid multe granițe. Unii aleg să construiască lucruri trainice, să pună suflet în prietenii, să buchisească litera cărții până aprofundează cele mai dificile noțiuni, să fie blânzi și toleranți. Alții își fac din comportamentul urât practicat constant, fel de a fi. Din bucuria cu care umilesc, lovesc sau disprețuiesc un alt copil, hrană zilnică.

Zi de luat aminte

7 octombrie a fost declarată ziua internațională a prevenirii bullying-ului. Statisticile arată că în România, dintre cei aproximativ 1.300.000 de copii aparținând ciclurilor gimnazial și liceal, 400.000 sunt excluși din grupul de colegi, 325.000 sunt umiliți în public, 390.000 sunt amenințați cu bătaia, iar 220.000 sunt loviți în mod repetat de către colegii lor. Am ajuns, ca la nivel european, să ne situăm pe locul 3 în clasamentul celor 4 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi, cel puțin de trei ori în luna anterioară. Procentajul celor de 13, respectiv 15 ani este de 23%.

Cifrele acestea însă, sunt mici pete, aproape invizibile pe harta unei țări în care bătaia, vorbele urâte, șicanele unor copii asupra altora, nu au fost niciodată luate prea în serios. În realitate, fenomenul este atât de complex, că a ajuns să aibă repercusiuni îngrozitoare asupra ambilor factori implicați: victimă și agresor deopotrivă. Ba chiar și asupra martorului, a celui care privește. Dezvoltarea psiho-emoțională și, implicit viața socială a acestora este, pe termen lung, îngrozitor de afectată. Aflată într-un puternic dezechilibru.

Copii distruși de răutățile colegilor lor

Sunt copii cărora, fie și cel mai suav firicel de încredere le este distrus de hărțuirea vreunui coleg de la școală. Sau a unui vecin de bloc. Toate achizițiile sale, tot ce a acumulat, însăși firea lui ce ar trebui să înflorească în anii de școală, se stafidește. Pălește totul în același ritm înfricoșător al intimidării, al violenței verbale sau fizice, al unei torturi psihice. Se instalează vulnerabilitatea. Teama. Frica de a mai ridica privirea din pământ. De a mai vorbi. De a mai întreprinde vreo acțiune. Personalitatea copilului abuzat este puternic fisurată. Îngenunchiată de teroarea și ostilitatea pe care o îndură zilnic. Pășește clipă de clipă pe un teren minat. Compromis. În lipsa unei tării de caracter, a unei forțe intelectuale și psihice, a unui sprijin matur, copilul clachează. Fără ca măcar să își dea seama, intră într-un vârtej al stărilor de angoasă, de tristețe, de frică, într-o competiție dintre puternic și slab, bine și rău, ridicare și cădere, din care, cel mai adesea, dacă este lăsat să-și ducă singur bătălia, câștigă depresia și nereușita.

Teama de a nu fi auziți

 Generații întregi au scrâșnit din dinți la agresiunile semenilor lor, până când au ajuns să creadă că ăsta e mersul corect al lucrurilor. Că nu ar avea de ce să își strige rușinea, decăderea, umilințele și șicanele la care sunt supuși în permanență. Cine i-ar auzi? Cine i-ar ajuta? Cine ar pedepsi agresorul și le-ar întinde o mână de susținere? Cruzimea copiilor, pe atunci, nu avea barometru de măsură. Nici nu se inventase acul de cojoc pentru batjocura înghițită cu noduri, suspine și cu personalitatea sfâșiată de copii ce ajungeau doar să tacă. Să se ascundă. Și să trăiască într-un carusel al răutății, al gesturilor urâte, nepotrivite, făcute doar de dragul sentimentului fals de mândrie că ai fi în felul acesta superior.

Bullyingul în școli a ajuns să fie devastator pentru sute de mii de copii. Unu din patru copii era umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor. Unu din șase copii era bătut. Unu din cinci copii umilea în mod repetat un alt copil la școală.nExcluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu violența fizică și/sau umilirea, distrugerea bunurilor personale, interdicția de a vorbi/interacționa cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying, cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar. Statul, nici după ce copii, ce nu au mai suportat chinul umilințelor și al persecuției, dar care nu au avut puterea să vorbească, și-au pus capăt zilelor, nu a spus stop. Și-a acoperit privirea cu eșarfă roz, când negrul dimprejur acoperea strălucirea din privirile atâtor copii. A fost nevoie de răzvrătirea părinților, a câtorva cadre didactice care au observat și au luat atitudine. A martorilor, care nu au mai putut să tacă. A copiilor, care și-au găsit, printr-un miracol, puterea de a se încrede în ajutorul și în discernământul oamenilor mari, cei care ar trebui să-i protejeze și să-i ferească de lucruri grave și dure, ce-i transformă în copii ce au nevoie de multe ore la psiholog, dar și de o infinită dragoste din partea celor din jur, pentru a-și reveni.

Reglementări ce pot salva vieți

Având la bază și Studiul național privind bullying-ul în rândul copiilor al Organizației Salvați Copiii, Parlamentul României a adoptat noi reglementări care interzic comportamentele de tip bullying în unitățile de învățământ. Au aflat și ei că ravagiile pe care bullyingul le face în rândul copiilor sunt devastatoare: depresie, dorința de a se sinucide, anxietate, vinovăție, retragere socială etc. Totodată, consecințele negative afectează nu doar sănătatea mintală a victimelor, ci și rezultatele academice, precum și motivația de a merge la școală și de a învăța. Ciudat, dar nici copiii agresori nu sunt mai departe de situația victimelor lor. Și ei sunt expuși la riscuri mari de a manifesta, ca adolescenți și tineri, comportament antisocial și delincvent. Ca adulți, copiii martori, mai ales cei care aleg să se comporte ca și cum nu ar fi văzut/auzit nimic, ajung și ei să poarte după sine, un bagaj greu și distrugător, asemenea unei bombe cu ceas.

Copiii aceștia, indiferent de care parte a baricadei s-ar afla, au nevoie de sprijin. De înțelegere și de empatie. Gaspar Gyorgy consideră că una dintre soluții ar fi punerea față în față a victimei cu agresorul, în acest fel ajutându-l pe agresor să vadă suferința pe care o pricinuiește. Nu întâmplător, el jonglează cu trei concepte: oglindire, validare și empatie.

Nici un copil nu se naște agresiv. Comportamentul delicvent este într-un fel sau altul un strigăt de ajutor. O tânjire dureroasă după atenție. Motivele pentru care un copil ajunge să fie agresorul într-o situație de bullying sunt multe, dar toate vin dintr-o singură sursă: exemplele primite din familie. Principalul motiv ar fi nevoia de atenție. Pe lângă o stimă de sine scăzută, un nivel redus de empatie sau  neputința de a-și gestiona furia.

Să-i învățăm pe copii să nu accepte umilința, să nu rănească, sa fie buni și empatici. Să ceară ajutor, ori de câte ori simt că au nevoie. Să aibă încredere în ei și să urmeze calea dreaptă cu inima curată. Inimă bună și blândă, cu care fiece copil se naște.

Carmen Pârvu