hello@verticaladvertising.ro

Misterul codului

Misterul codului

Limbajul misterios ce a vorbit despre speranță

Când eram copil, îmi doream să fiu explorator. Să cercetez ba universul. Ba să scormonesc prin tot felul de situri arheologice. Aveam sentimentul că lumea oricum este mult prea mare, ca să nu pot găsi eu ceva ce nimeni altcineva n-a reușit să facă. Îmi plăcea să-l ascult pe tatăl meu povestindu-mi despre marile descoperiri ale lumii. În mintea mea, nimic nu era întâmplător. Părea că destinul îmi scrie în fiecare zi rostul.

Samuel Morse, un altfel de artist

Țin mint că ceea ce m-a impresionat foarte mult a fost inventatorul unui sistem care a adus într-un fel sau altul salvarea pe vremea războiului. El, un simplu pictor, avea să devină unul dintre cei mai cunoscuți inventatori. Numele său avea să stârnească cele mai puternice reacții și să clădească astfel lumea în care trăim. Morse. Samuel Morse este omul îmbogățit peste noapte, dar care nu a oprit nimic pentru el, dăruind tot ce a câștigat artiștilor săraci, dar talentați. Este omul care a pus în practică o idee ce a răsărit în mintea sa după o simplă discuție auzită pe un vas. Este omul, care deși avea ca unică preocupare arta, a reușit să pună cap la cap un sistem deloc ușor, ce avea la bază principii pe care numai o minte luminată, predestinată genialității, putea să le folosească.

Sistemul de comunicare cu cea mai lungă viață

Se întâmpla la mijlocul anilor 1830, într-o efervescență a încercărilor. A dorințelor aprinse de a revoluționa lumea. În încercarea nenumăraților amatori dornici de recunoaștere. Alfabetul sau Codul Morse a avut cea mai lungă viață dintre toate sistemele electronice de codificare, fiind folosit până în anul 1997. Reprezintă de fapt, o metodă de transmitere a informației folosind secvențe standardizate de semne sau pulsații scurte și lungi-cunoscute în mod comun ca puncte și linii-pentru litere, cifre și caracterele speciale specifice oricărui mesaj. Discuția despre electromagnetism auzita de Morse pe vaporul Sally, în drumul său către Europa, pentru a studia Istoria Artei, a fost decisivă, schimbându-i cu totul viața. Așa i-a venit ideea realizării unui telegraf electric, care să fie mai performant decât cele existente deja. Începând din 1836, artistul Samuel Morse, fizicianul american Joseph Henry și asistentul Alfred Vail au dezvoltat un sistem de telegraf electric. La numai un an de la sârguincioasa lucrare, Morse avea să patenteze invenția. Un nou sistem telegrafic, ce transmitea impulsuri de curent electric de-a lungul unor fire, ce controlau un electromagnet situat la capătul receptor al sistemului de telegraf.

Mașinăria gândită de Morse a suferit de-a lungul timpului modificări. Rudimentară la început, ea a fost croită în așa fel încât să poată transmite doar cifre și folosea un dicționar pentru  a căuta fiecare cuvânt în funcție de numărul ce a fost trimis. Cel care a îmbogățit sistemul a fost asistentul sau Alfred Vail. El este cel care a gândit și a dezvoltat ideea folosirii literelor și a caracterelor speciale. În 1843, a reușit să convingă Congresul Statelor Unite să construiască prima linie de telegraf între Baltimore și Washington DC.  Pentru ca un an mai târziu, pe 24 mai, primul mesaj telegrafic modificat avea să fie transmis: ”Ce lucruri mărețe a făcut Dumnezeu!”.

Obligatoriu în aviația americană

Vorbă mare, ce a sădit în mintea oamenilor, chiar și a celor care au fost sceptici și cârcotași că un asemenea mecanism ar putea funcționa, fără să mai vorbim de beneficiile aduse. Nu ne miră astfel, de ce oamenii au hotărât să numească această zi după numele omului care a dus, prin invenția sa, la izbânzi militare. Începând cu anul 1920, limbajul Morse a fost introdus în aviația SUA. Realizările au fost cu adevărat uimitoare, astfel că, la 10 ani după folosirea lui, militarii și civilii din armată musai trebuiau să-l stăpânească, dacă voiau să prindă rădăcini în armată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Codul Morse a fost folosit din plin, prin radiotelegrafie, fiind deja indispensabil armatelor moderne. Mișcările de trupe, schimbările de plan, iureșul amețitor în care un război își ducea existența, a determinat folosirea codului Morse la maximum. Timp pentru instalarea unor stâlpi de telegraf sau de telefonie nu ar fi existat, și ar fi periclitat cu mult soarta trupelor militare de pe front și nu numai. Comunicarea dintre navele aflate la mare distanță unele de altele se făcea tot prin radiotelegrafie, iar mesajele erau criptate, pentru a nu fi înțelese de inamici. Codul Morse a fost vital în cel de-al doilea Război Mondial, pentru transmiterea de mesaje între nave de război și bazele navale ale Marinei Regale Britanice, Marinei imperiale japoneze, canadiene, australiene și americane.

Astfel că, alfabetul Morse a avut cea mai lungă viață dintre toate sistemele electronice de codificare. În anul 1997, marina franceză a trimis ultimul mesaj: „Către toți. Acesta este strigătul ultim înainte de tăcerea noastră veșnică“.

Știați că Morse este singura modalitate digitală de modulare și transmitere a informației care poate fi folosită eficient și citită ușor de către oameni, fără a necesita existența unui computer?

Salvarea prin mesaje codificate

Morse este, cu siguranță, un limbaj universal. Iar pentru unii dintre noi, a însemnat incontestabil, salvarea. Închisorile comuniste au adunat în ele moartea, disperarea, toată nedreptatea din lume. Pereții reci, cu răsuflare de gheață, au înmărmurit multe oase, dar au înflăcărat mințile. Oamenii au trebuit cumva să-și găsească firul de ață de care să se agațe. Speranța să o transforme în vorbe. Așa au început să găsească alinare prin bătăi cu semnificație. Mici pocnituri în perete, în podea, prin care își mărturiseau gândurile. Ca-ntr-un soi de spovedanie dătătoare de forță. Codul Morse străbătea barierele impuse de criminali. Și întărea inimile în căușul cărora intra. Nu puține au fost mărturisirile deținuților politici care au reușit să supraviețuiască prin puterea comunicării Morse cu colegii lor.

Se spune că totul a pornit de la un preot care, bătut fiind peste rinichi și plămâni, începuse să scuipe sânge. Și să tușească mereu. Numai că tusea lui parcă avea un soi de melodicitate. Transmitea un mesaj. Părintele spunea, prin tuse, o rugăciune către Sfântul Ștefan, sărbătorit în acea zi. Așa a pornit totul. Acum, nu-i om care să nu fi auzit de codul Morse. Ziua de azi îi poartă numele. Și spune, fără vorbe, de cât de mare nevoie are omenirea de minți geniale!

Carmen Pârvu