hello@verticaladvertising.ro

Make a gift day

Make a gift day

3 decembrie

„Make a gift day”

Cadoul să fie cu dragoste

Iubesc iarna. Cu gerul de odinioară. Cu scârțâitul zăpezii sub picioare. Cu mirosul bradului împovărat de globulețe și beteală. Și, mai cu seamă, cu generozitatea ce parcă ne împresoară mai abitir ca niciodată. Decembrie deschide poarta unei altfel de trăiri. Mai aproape de cele sfinte. Mai departe de răutăți. O perioadă în care oamenii trag fericirea după ei, ca și cum ar avea bețe lungi, cu gust de acadele. Ori fire groase de lână, cu care împletesc botoși călduroși. Ori….cine știe. O putere invizibilă, pe care luna asta magică o creează, ca și cum ne-ar transforma în niște spiriduși ai binelui și veseliei. Astăzi este ziua în care ai putea să faci un cadou. Zi special gândită, pentru a-ți reaminti de puterea vindecătoare pe care o are gestul bun. Surpriza frumoasă.

Să oferi un cadou pare simplu. La îndemâna oricui, mai cu seamă că mult prea împământenita expresie ”gestul contează” acaparează de cele mai multe ori imaginația și creativitatea noastră și ne trimite în zone bătătorite, clasice, doar de dragul de a scăpa și de a bifa pe listă: sarcină îndeplinită. Cadoul reprezintă una dintre cele mai puternice forme de apreciere pe care o primim. Iar oamenii au mare nevoie de a se simți iubiți. Apreciați. Să te gândești la un om, să-i răscolești în minte firea-i, încercând să-i afli sensibilitățile, bucuriile, dorințele, plăcerile, nu-i lucru ușor. Psihologii consideră că până la urmă, să dăruiești cuiva ceva înseamnă mai ales să-ți faci ție un bine. Să te încarci în primul rând pe tine cu dragoste, cu mulțumire. Un soi de împăcare ce crește stima de sine. Ce sporește încrederea în tine. Și te ajută să vezi lumea ca pe un loc cald, primitor, în care încă mai există speranță.

Bucuria din spatele gestului

”Cu un bănuț dăruit poți cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuț, atunci dă un pahar cu apă rece!”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Nu întâmplător, poate, bucuria de a dărui trebuie să fie sinceră. Curată. Și să schimbe. Să provoace. Să scoată la iveală partea luminoasă a celui care oferă, dar și a celui care primește. ”Dând ceea ce nu ai, dobândești ceea ce ai știut să dai din golul ființei tale. Darul suprafiresc se reflectă asupră-ți, se întoarce la tine ca un bumerang, ca o rază de lumină proiectată de oglindă”, scria Nicolae Steinhardt în ”Dăruind vei dobândi”.

Să dăruim, fără urmă de regret. Să o facem nu pentru că gestul ne-ar spăla din păcate. Nu pentru a ne gâdila orgoliul și a ne face să ne simțim generoși. Nici pentru a crea trepte de superioritate. Să dăruim pentru frumusețea gestului. Pentru bucuria celui în mâinile căruia ajunge. Pentru Raiul pe care ni-l facem în cer. Lucruri simple, ce nu dau peste cap socotelile noastre financiare. Mici atenții, care arată grija, recunoștința, respectul sau aprecierea noastră. Chiar și o felicitare pe care scriem vorbe frumoase poate îmbogăți ziua primitorului. Ne-am obișnuit să alungăm gesturile frumoase, de parca ar fi lucruri banale, ce nu merită prea multe bătăi de cap.

În realitate, ele spun povestea unei lumi ce începe să pună accentul și pe ceea ce ne face fericiți. Să spui vorbe frumoase. Să dai o mână de ajutor. Să rupi din timpul tău. Din inima ta. Și apoi să le îmbraci pe toate în haine poleite, strânse la mijloc cu panglica colorată poate fi câteodată cadoul perfect. Oricum ar fi, gestul bun atrage bucuria. Te faci să uiți puțin de tine. Și să privești mai cu atenție la celălalt. Iar pentru suflet, e vindecare.

Moment de reflecție

O minunată pildă ne spune că Iisus, pe când era în templu, ridicându-și privirea văzu bogății care puneau ofranda lor în vistieria templului. Văzu și o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți. Și zise: ”Drept vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți. Căci toți aceștia au pus ofranda din prisosul lor, pe când ea, din nevoia sa, a pus tot ce avea la viața ei”.

Cadourile nu sunt simple obiecte împachetate. Nu sunt nici pe departe doar niște obligații. Darurile ar trebui să fie cheița cu care deschizi cămara către bucurii neștiute. Către sentimente dulci, de mult timp gustate. Către un bine ce schimbă două lumi: din inima ta și a celui căruia i-ai oferit.

”Într-o primăvara, un moșier a trecut cu trăsura pe lângă câmpurile sale în drumul spre conac. Un țăran care muncea pământul a oprit trăsura și voia cu disperare să-i ceară ajutorul. Moșierul a țipat la el, dar țăranul a insistat. Enervat peste măsură, boierul a aruncat cu o bucată de pâine in el si a plecat mai departe.

Toamna, țăranul a venit plin de recunoștință la conac, cu un coș plin cu fructe și legume, pe care i l-a dat moșierului în dar, spunându-i:

– Îți mulțumesc pentru că în primăvară m-ai hrănit! Primește răsplata mea.

Boierul s-a mirat și a recunoscut:

– Dar nu te-am hrănit, te-am alungat.

Țăranul a răspuns:

– Nu știu cum a pornit de la dumneata, dar la mine a ajuns ca un cadou nesperat.

În loc de final:

Pentru a fi fericiți, musai să vedem darul din orice gest bun venit către noi!

Carmen Pârvu