hello@verticaladvertising.ro

Make a friend day

Make a friend day

… sau altfel spus, crede în prietenie!

Draga mea prietenă,

Am crezut în tine încă de la început. Un soi de încredere și de liniște ce se transmit parcă din priviri. Din mici gesturi. Din tăcere, chiar. Din mersul acela unul lângă altul, când despicam fir cu fir, cu gura până la urechi, tot ce ni s-a întâmplat într-o dimineață la facultate. Ori când cutreieram bulevardele în căutarea de subiecte interesante pentru temele creative pe care le aveam de rezolvat. Ori pur și simplu când ne priveam speriate, îngrozite la gândul neputinței fiecăreia sau a uneia dintre noi. Te-am cunoscut firesc. Fără să simt cum te strecori în viața mea. Fără să simt că ceea ce avea să ne lege va fi pentru mulți ani. Ceva ce avea să devină atașament cald și revigorant, totodată.

Am învățat de la tine că zâmbetul poate fi pus pe față și în situații tensionate. Ba chiar ajută. Că o lecție învățată nu-i suficientă, daca nu e și pusă în practică ori transmisă și altora. Că prietenia se ține și fără telefoane multe. Și fără să știi cât poartă celălalt la pantofi. Că prietenia se ține cu respect, ajutor și grijă mare la nevoie.

Știu. Ni s-a întâmplat și nouă ca, odată cu trecerea anilor, drumurile sa ne fie altele. Zilele să se scurgă, fără să ne vedem. Telefoanele să sune mult și des, fără ca numele tău să apară pe ecran. Și, cu toate astea, tu ești prietena mea dragă. Știu că ne putem baza una pe alta. Știu că vâltoarea vieții nu aduce uitarea peste amintiri și momente dragi.

Dar mai știu că prietenia se cultivă. Se ține vie prin interes. Prin căutări. Am aflat zilele acestea că oamenii pier, fără ca cineva să știe de ei. Fără ca prietenii lor să-și aducă aminte și să întrebe: „ce mai faci, ești bine?” Greșim pe undeva, fără să știm. Punem preț pe lista de cumpărături, pe sarcinile de serviciu, pe noi, pe familie. Știu, mi-ai spune că e necesar. Dar nu suficient. Viața noastră este și trebuie să fie mai mult de atât. Mai complexă. Mai bogată. Mai plină de oameni, de întâmplări, de evenimente. De prieteni pe care să-i iubim, de la care să învățăm, pe care să-i bucurăm cu vorbele și cu prezența noastră.

Am uitat să sun, chiar și din când în când. Să ne vedem pare, în ultimul timp, un plan greu de împlinit. ”Nu avem timp”, un răspuns pe care ni-l vârâm adesea în minte, mai cu seamă atunci când ne stabilim prioritățile. Cât de important este să îți faci prieteni? Să-i ții aproape? Să te bucuri de ei și ei de tine? Nu mai știu. De când m-am îndepărtat de tot ce-mi era cunoscut și drag în trecut și m-am afundat în lumea creată de-ndată ce drumurile nu ne-au mai fost aceleași, am uitat multe. Și mi-e dor. Mi-e dor de libertatea pe care o aveam. De poveștile noastre, de micile glume, doar ale noastre. De starea de bine ce se creează intre doi oameni ce au împărțit la un moment dat camera de cămin sau farfuria cu paste cu ton.

Astăzi este ziua care ne spune să ne facem prieteni. Să nu uităm că avem nevoie de oameni lângă noi. De întâlniri care să ajute în evoluția noastră emoțională, socială.

Mi-e dor să râdem împreună. Să ne plângem de toate relele și necazurile din univers și apoi să ne cufundam iar în amintiri, ce ne fac încă o dată să înțelegem că totul e trecător, că viața ne poate fi frumoasă și împlinită. Că planurile pot căpăta contur, dacă ne ținem de ele. Că visele spuse câteodată cu teama de a nu putea fi vreodată împlinite, prind aripi, mai devreme sau mai târziu, cu voință, încredere și ajutor.

Acum, ne privim prin ochii copiilor noștri. Ne clădim planuri în care ei sunt stâlpul ce le susțin. Ne dorim să fie și ei la rândul lor prieteni. Prieteni dintr-aceia pe care te poți baza. Care te caută de drag. Din dorința de a-ți auzi vocea. Care pun opreliști înstrăinării.

Draga mea prietenă, nu uita să mă cauți.  Să mă introduci în lumea ta! Să mă ții aproape! Să ne agățăm una de alta, ca de un stâlp! Așa voi face si eu! Căci așa cum spunea Nichita Stănescu: ”A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger”.

Carmen Pârvu