Lumea asta a căpătat chip nou de ceva timp. Ne provoacă. Ne încearcă. Ne pune pe gânduri și se zbate cumva să ne destupe mintea. Să ne modernizeze gândirea. Să ne pună mici rotițe, aproape invizibile, cât să poată da drumul unor mecanisme cu care nici măcar nu eram familiarizați mulți dintre noi și aici mă refer la copii și cei trecuți de vârsta la care greșelile se puneau pe seama prospețimii anilor.
Se pune accentul pe învățarea digitală. Învățarea asta nu-i de ieri, de azi, ea există de ceva timp și poate și de aceea, e și sărbătorită astăzi. Mai mult ca niciodată poate. Dintr-o dată, putem mai abitir să-i descoperim calitățile și să-i atribuim merite de care poate nici nu eram conștienți în trecut.
Să deschizi calculatorul și să te înarmezi doar cu voință și cu drag de a studia, de a învăța, de a cunoaște lumea și altfel, nu-i lucru puțin. Asta poate că încearcă cel mai mult să transmită tehnologia asta ce ne-a devenit cumva prietenă. Prieteni și tovarăși de studiu pot deveni tineri de peste mări și țări, fără ca măcar să se fi întâlnit vreodată. Și uite așa, tehnologia aceasta, câteodată blamată, alteori adorată, ajunge să schimbe destine. Cu o condiție însă: să ai parte de ea. Și să fie folosită cu măsură și cu bune intenții. Competențele mentale sunt sporite. Prin acest tip de învățare descoperi cumva o lume bogată în mijloace de învățare. O lume inepuizabilă de materiale, de studii, în care interacțiunea, curiozitatea, inovația și învățatul prin explorare, prin descoperire, adesea prin efort propriu, sunt bine puse în valoare. Pentru cei care pot dedica timp activităților de învățare sporite, furnizarea de materiale, cursuri și resurse de învățare gratuite ar fi de neprețuit pentru a profita la maxim de aceste ore.
Suntem sceptici adesea. E firesc. Întotdeauna noul se îmbină suav, abia insesizabil, cu temerea. Cu angoasele a ceea ce am putea descoperi. În acel lucru, dar și în noi. Dorința de autoperfecționare, de autodepășire trebuie să prindă rădăcini și în noi, indiferent de vârstă, de meserie, de activitățile practicate până în acest moment. Cu mintea poți călători oriunde. Am înțeles, în sfârșit, că învățarea se poate face continuu, cu adevărat, apelând și la instrumente deștepte, care au puterea de a-ți furniza tot felul de scheme interesante și capabile să stimuleze zone ale creierului adormite.
Învățarea de tip e-learning poate fi o sursă puternică de auto-îngrijire, incluziune socială și dezvoltare personală. Instrumentele digitale și tehnologia le dezvoltă elevilor abilități extraordinare de învățare. Aceștia devin capabili să identifice ceea ce au nevoie pentru a învăța, găsesc și utilizează resursele online, și aplică informațiile inclusiv la școală, la teme și proiecte. Toate îi aduc mai aproape de cerințele viitorului, îi pregătesc, îi antrenează.
Înlesnesc beneficiarului accesul la o informație mai clară, mai ușor de digerat, într-o prezentare care poate să atragă, față de manualele tradiționale, stufoase și adesea obositoare. Materialele de studiu folosite pot fi mult sintetizate, atractive, interactive, puternic centrate pe abilitățile și deprinderile practicantului.
Să nu minimalizăm însă, în nici un fel, învățarea de tip tradițional, prezența copiilor în sălile de clasă, precum și a dascălilor, acolo unde le este cel mai bine pusă în valoarea măiestria. Alături de elevii lor. Pe viitor însă, o îmbinare curată, armonioasă, între cele două stiluri est,e poate, cea mai propice formă de transmite și de a consolida informația.
Să fim deschiși în a îmbrățișa metode noi prin care putem să ne deschidem orizonturile, să fim la curent cu mersul lumii și al vremurilor. ”Natura și educația sunt asemănătoare. Într-adevăr, educația transformă pe om și, transformându-l, îi conferă o nouă natură”, spunea dramaturgul grec, Menandru.
Carmen Pârvu