hello@verticaladvertising.ro

Informația e putere

Informația e putere

Informația, ca formă de izbândă

Frânturi de vorbe. Jumătăți de discursuri auzite pe furiș, în miez de noapte la radiouri mici, cu antena mișcată în toate părțile pentru un semnal mai bun. Oameni aflați în căutarea informației, care să le dea speranță. Care să-i scoată din incertitudine. Dintr-un soi de lâncezeală a minții. În trecut, din pricina sistemului politic în care trăiau, oamenii își tratau fricile cu frânturi de emisiuni la Europa liberă care le spuneau că vremurile musai trebuie să se schimbe. Că ceea ce părea o veșnicie cruntă avea să aibă și ea un punct final. Iar că de acolo începe schimbarea. Informația te face sigur pe tine. Îți dă opțiuni. Stârnește mecanismele gândirii și provoacă schimbări.

Astăzi este ziua internațională a libertății de a te informa și de a-ți spune părerea. Cu convingere și în cunoștință de cauză. A unui drept pe care l-am câștigat cu un preț plătit în vieți sfârșite prea devreme. Demostene spunea că: ”nu poate fi o nenorocire mai mare pentru oamenii liberi decât pierderea libertății cuvântului.”

Ieșirea din carapace

Am învățat să comunicăm folosind atât de multe tehnici. Astăzi, ne îmbrăcăm discursurile în forme cât mai persuasive. Ne avântăm în discuții fără teama de a greși. Ne place să emitem opinii, să simțim că deținem controlul. Să povestim, să învârtim lumea pe toate părțile, să judecăm evenimentele, să tragem concluzii. Pe toate le avem datorită puterii pe care numai deținerea informației ne-o poate da. Când ai pârghiile cunoașterii, societatea nu îți mai pare atât de înspăimântătoare. Jungla parcă se domesticește, iar capetele de balauri cad rând pe rând. Pentru că știi să faci conexiuni. Pentru că soluțiile se găsesc mai abitir decât atunci când doar teama și neștiința ne coordonau acțiunile.

Am învățat să ne cerem drepturile. Eliberarea de un sistem subjugator ne-a dat o forță pe care abia acum, de curând, am început să o exploatăm și să o folosim în binele nostru. Aceasta înseamnă că orice formă de comunicare, care are relevanță pentru public, cum ar fi comentariile privind acțiunile guvernamentale, criticile la adresa oficialilor publici sau solicitările respectării de drepturi, este protejată de dreptul la libertatea de exprimare.

Subjugarea ce duce la alienare

Odată ce porțile cunoașterii, ale accesului la informație s-au deschis larg, fără opreliști, a apărut un soi de responsabilitate pe care fiecare dintre noi trebuie să o aibă. Aceea de a fi capabil să filtrezi datele. Să le cerni bine, să le treci prin filtrul gândirii și al informațiilor corecte acumulate anterior. Altfel, apar sincope. Un derapaj grav de la corectitudine și de la o acțiune benefică ție, dar și celor din jur. Așa se explică adesea un mod defectuos de a înțelege libertatea și de a manipula informația.

Au fost minți diabolice ce ne-au condus atâta amar de vreme, ne-au rumegat informația și ne-au dat-o să o înghițim, fără ca măcar să ne îngăduie să o gustăm. Pe nerăsuflate. Fără să înțelegem ce se întâmplă cu noi. Fără să aibă încredere în puterea și în capacitatea noastră de a stârni soluții. De teama ca nu cumva prostia, lașitatea și răutatea unui sistem putregăios să iasă la suprafață, precum lava fierbinte a unui vulcan. Din dorința îndobitocirii și a supunerii. Două metode de subjugare și de alienare. Stăpânul te vrea supus. Umil. Și incapabil să hotărăști pentru tine.

Libertatea asta pe care azi o sărbătorim e atât de importantă, precum e aerul pe care îl respirăm clipă de clipă. O știu prea bine cei care au avut piciorul stăpânirii bine înfipt în grumazul lor. Și prea puțin conștientizată de cei care s-au născut într-o lume liberă, dar pe care nu reușim toți să o înțelegem și să o apreciem așa cum se cuvine. Trebuie să învățăm să alegem bine: informațiile, vorbele pe care le folosim, oamenii cu care ne înconjurăm, situațiile la care vrem să fim părtași.

Crez

Când eram copil, adeseori o auzeam pe mama spunându-i tatălui meu, spirit justițiar, ce nu suporta subjugarea și nedreptatea, să aibă grijă ce vorbește și mai ales cu cine. Teama asta de repercusiuni iremediabile era parcă un cenzor care îi ajuta să supraviețuiască în niște vremuri tulburi și nejustificat de dure. Și cu toate astea, am învățat de la părinții mei să țin capul drept și să cred în ideile mele, dacă ele sunt corecte, oneste și aduc binele cu ele. Tatăl meu credea în puterea minții lucrate, informate, și în vorbele spuse la momentul potrivit. Credea cu ardoare că ”dacă libertatea cuvântului ne este luată, atunci, prostiți și muți vom fi conduși, asemeni oilor, către abator”-George Washington.

Carmen Pârvu