Concentrare. Atenție. Ore de muncă adunate în ani ce așteaptă apariția succesului ca o răsplată binemeritată. Grație. Frumusețe. Balet. O formă de artă care modelează. Care ajunge să te formeze altfel. Havelock Ellis spunea că ”dansul este cea mai frumoasă artă, pentru că el nu este traducerea sau abstractizarea vieții, el este viața însăși”. Baletul îmbină ca nimeni altul muzica cu mișcarea întregului corp. Pătrunde sufletul, dezgheață inima, trezește mintea. Le duce pe toate în puncte în care palpită emoția. Tristețea. Veselia. Ne face mai conștienți de propriile sentimente, cu condiția să știm să ascultăm. Să privim. Căci baletul nu-i lesne de înțeles, dacă nu te lași în voia muzicii și a vâltorii mișcărilor brațelor, picioarelor, întregului trup al balerinilor.

 În weekend se sărbătorește ziua baletului. Este momentul în care trebuie să-i acordă atenția și înțelegerea noastră. Nu atât pentru complexitatea pe care o exprimă, ci mai ales pentru ceea ce ar putea să ne învețe. Să ne transmită. Ajută gândirea, relaxează mușchii, poate restabili bătăile inimii. Ne dă o altă viziune asupra noastră și a celor din jur.

Primii pași ai baletului

Baletul nu înseamnă câteva fetițe îmbrăcate în tutu roz ori tineri ce poarta colanți și strâng cu brațele vânjoasele trupurile firave ale partenerelor lor. Baletul înseamnă precizie, o armonie perfectă între minte și trup. O coordonare a ritmurilor. Dacă la început, dansul avea un caracter mimetic și era redus la o scurtă punere în scenă, cu timpul, după o lungă evoluție, îndeosebi sub directivele poeților și muzicienilor umaniști, să reunească toate trăsăturile caracteristice unui nou tip de distracție colectivă, care capătă numele de balet. Denumire ce se trage din cuvântul italian Ballare- a dansa. În secolul 13-14 se numea balet o melodie care însoțea un anume dans, iar în Franța și versurile care se cântau în această împrejurare. Italia este țara care l-a găzduit pentru prima dată. De aici își trage rădăcinile, însă dezvoltarea și-a continuat-o în Franța, sub reginele Caterina și Maria de Medici (Le Ballet comique de la Reine, 1581), apoi în timpul domniei Regelui Ludovic al XIV-lea, supranumit și “Regele Soare”, care a păstrat și a dezvoltat tradiția spectacolelor de balet. În 1661, Regele Ludovic al XIV lea, fondează Academia Regală de Dans, așa apar primii dansatori profesioniști. Pierre Beauchamps, un maestru al baletului de la școală, este creditat cu dezvoltarea celor 5 poziții de bază ale piciorului în balet. Aceste poziții încă stau la baza tuturor pașilor clasici ai baletului și sunt universal înțelese, chiar dacă denumirile lor sunt în franceză.

Balerina secolului 19

A prins în mrejele sale pe nesimțite. Ca un clește. A înrobit inimile tinerilor, făcându-i să se viseze pe scenă, învăluiți în muzică, sub aplauzele oamenilor însetați de o altă formă de distracție. Mai elevată. Intelectuală. Au apărut astfel primii dansatori. Iar dintre ei, geniile ce au urcat această formă de artă pe un piedestal, neatins sau egalat de altcineva. La numai 10 ani avea să fie admisă la școala imperială de balet din Rusia. Se întâmpla în anul 1891. Și de atunci evoluția i-a fost fulminantă. Ana Pavlova. Ea este balerina pentru care Mihail Fokin a conceput în 1907 momentul ”Moartea Lebedei” din ”Lacul lebedei”. Prin mișcarea brațelor, printr-o tehnică aparte, tânăra balerină a reușit să facă din acest moment unul memorabil. Și să stârnească imaginația tinerelor aspirante la titlul de prim balerine. Un rol celebru, râvnit, pe care Ana Pavlova l-a dansat de peste 4000 de ori și cu care a devenit recunoscută în întreaga lume, ca fiind cea mai faimoasa balerină a secolului 19.

89 de rechemări la scenă

Rudolf Nureyev, considerat unul dintre cei mai valoroși balerini ai secolului 20, a descoperit baletul abia la 17 ani. Talentul său era incontestabil. Simțea vâltoarea muzicii ca nimeni altul. Trupul lui vorbea cu fiece mișcare făcută. Cu fiecare respirație. De o frumusețe răvășitoare, elegant și carismatic, Nureyev a intrat în Cartea Recordurilor pentru 89 de rechemări la scenă, la finalul spectacolului ”Lacul Lebedelor”, performat la Viena State Opera în 1964.

Balerinii celebri și-au spus povestea cu rafinament și cu un soi de profunzime, pe care nu numai talentul ți le pot da, ci mai cu seamă munca, perseverința și un gen de înțelegere a subtilităților, a complexității modul de transmitere a emoției. A informației. România a purtat pe creștet coroana regală odată cu apariția pe scenă a Alinei Cojocaru, tânăra ce a fost numită Balerina Deceniului. Dansul ei a făcut înconjurul lumii, talentul său a prins viață pe cele mai mari și mai pretențioase scene, amintind în acest fel de artă dusă la desăvârșire.

Cu mult înainte să poată vorbi, oamenii și-au exprimat sentimentele și gândurile prin mișcare. Prin muzica naturii, prin sunetul marii, vuietul vântului. Este în firea noastră să iubim muzica, mișcarea, balansul ce se creează între două forme și care capătă viață doar dacă reușim să-l interiorizăm.

Dansul care transformă

Așa cum a arătat și Louis XIV, încă de la 1700, baletul transformă.  Poate că ”Regele Soare” a fost un vizionar și a intuit corect viitorul baletului în lume și beneficiile sale pentru toți cei care îl practică, indiferent că vorbim de balerini de profesie sau nu. Transformă copiii și adulții în lideri. Această activitate pune accent pe concentrare, învățare, repetiții, seriozitate. Simți competiția, stabilești un alt timp de comunicare. Baletul ne învață să facem mai multe lucruri simultan. Ne spune că perseverența și exercițiul pot duce la performanță. Și mai presus de toate, să avem ținută. Atitudine. Rafinament și eleganță.

Un spectacol de balet ne invită la meditație, la trăire. Deschide o lume la care ai acces doar dacă te poți lăsa condus în poveste de vibrația inimii.

Carmen Pârvu