hello@verticaladvertising.ro

Creația lumii într-o încăpere

Creația lumii într-o încăpere

Ziua muzeelor

Muzeele nu sunt simple clădiri, în care poți păși fără ca mintea să nu înceapă să se întrebe, să facă calcule. Conexiuni. Nu sunt simple încăperi în care mergi, ca și cum te-ai plimba printr-un parc înmiresmat. Muzeele sunt, într-un fel sau altul, temple ale cunoașterii. Ferestre către zone ce au menirea să ne zguduie neștiința. Ele spun povestea oamenilor de geniu, care au făcut ca viața noastră să capete alt sens. A artiștilor care și-au pus creativitatea și măiestria în obiecte, creații care strâng în ele sensuri pe care numai o obișnuință într-ale artei te poate face să le descoperi. Să le deslușești.

La muzeu nu trebuie să te duci orișicum. Trebuie să îți ceară sufletul. Și mintea să fie cumva pregătită. Să asculte. Să iscodească. Să se întrebe. În interiorul unui muzeu, orice simțământ, cuvânt sau imagine capătă corp. Căci până și iubirea ori bunătatea ori iertarea pot ajunge să pară banale, goale de conținut, în lipsa unei imagini care să le conțină pe toată. Să le stârnească. În lipsa privirii care să amuțească în fața unei mame ce trudește pentru pruncii ei ori a unui vârtej de culori în care se zbate marea ori furia lumii întregi.

Șansa supraviețuirii mărturiilor

Astăzi, sărbătorim ziua internațională a muzeelor. Se impunea. Pentru că din muzee trebuie să ne facem casă, dacă vrem ca mintea noastră să poată străbate trecutul, civilizații vechi ori de ce nu, călătorii în viitor. La 18 mai 1977, Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM) a hotărât dedicarea acestei zile muzeelor din toată lumea, cu scopul evidențierii rolului crucial al acestora în conservarea și transmiterea valorilor patrimoniale, spirituale, culturale și naturale ale unui popor. Muzeele scriu pagini de istorie, civilizație, religie, cultură, literatură, artă, ocupații, pasiuni, inovații.  Spun prin imagini, prin obiecte, forme si culori cum s-a scris lumea, și viața, și arta, de-a lungul timpului. Vorbesc despre cultură și civilizație

Arhimandritul Mihail Daniliuc spunea că ”un muzeu are menirea de a prezenta publicului rădăcinile civilizației, viața în toată complexitatea ei, ba chiar de a-l face pe vizitator să înțeleagă mai profund lumea, cu tainele ei. Muzeele chezășuiesc o reală posibilitate de supraviețuire a mărturiilor, știrilor și ideilor de dinaintea noastră. Cu cât sunt mai variate din punct de vedere tematic, izbutesc să oglindească o înfățișare mai apropiată de realitate a societății, constituind, deopotrivă, pecetea unui distinct nivel de progres al omenirii”.

”Viața nu ne poate face perfecți. Tot ce este perfect aparține unui muzeu”, spunea Erich Maria Remarque. Adevărat sau nu, depinde până la urmă de ceea ce simte fiecare dintre noi. Într-un muzeu, trebuie să pătrunzi fără teama că nu vei înțelege. Fără să simți frustrarea că, de exemplu, una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate lucrări, nu ne stârnește nici o emoție. Muzeele au fost construite nu pentru a aduna ovații de apreciere. Și nici reacții identice, ce par false și inutile. Încăperile acestea există pentru a ne vorbi altfel decât prin cuvinte. Pentru a ne transmite un pic din măreția lumii ăsteia în care trăim. Sunt muzee extraordinare, ce acum în pas cu vremurile pe care le trăim, au început să-și deschidă porțile virtual. Să ne lase să privim din sufragerie nu doar printr-un ochi de sticlă, ci toate exponatele pe de-antregul, în toată gloria și splendoarea lor. Pentru că avem nevoie de cunoaștere. De artă. De elemente care să pună stavilă ignoranței și cumva, neputinței noastre.

Să păstrăm emoția

Se întâmpla în urmă cu mai bine de 7 ani să vizitez muzeul Louvre. O imensitate prin care mii de oameni își plimbau gândurile, întrebările, curiozitățile, aparatele de filmat, în dorința de a cuprinde cu mintea cât de mult. Cu privirea. Cu toate simțurile. O călătorie lungă, de câteva ore, la capătul căreia rămâi cu emoția. Cu simțământul acela neprețuit că faci parte dintr-o lume care nu a existat degeaba pe acest pământ.

Sunt muzee de toate felurile. Într-un muzeu poți să vezi arme, picturi, sculpturi, haine, actori, monede, roci, cărți vechi, orice ai gândi cu gândul. ”Un muzeu, spunea Michelle Rosenberg,  ”este un palat al culturii în care domnește mereu iubirea pentru cunoaștere, dând frumuseții spectaculoase naștere”. Pentru mine, un muzeu este șansa garantată de a te putea schimba măcar un pic.

Carmen Pârvu