Cu inteligența poți să cucerești lumea. Cu vorbele poți să-ți învârți succesul pe degete. Cu frumusețea poți să stârnești invidii și admirație. Pe toate le poți avea, dar de nu ai bun simț, nimic nu are șansa să reziste mai mult decât o plimbare prin viață a unei fluture.
Bunul simț pare adesea o Cenușăreasă. O calitate cu iz de defect în ochii celor care au învățat de mici să schimonosească respectul și manierele, să le dea cu palma peste obraz și să le alunge din calea lor. În realitate, de simțul ăsta bun depind atât de mult, într-un fel însăși evoluția umanității. Goethe obișnuia să spună adesea că ”bunul simț e geniul umanității”. O remarcă care întărește convingerea că lucrul acesta pe care trebuie să îl deținem încă de când începem să legăm cuvintele în propoziții, e o condiție esențială că dezvoltarea noastră ulterioară să prindă cheag bun și să aibă forța necesară să doboare mojicia și impertinența nejustificată în nici o formă a lor.
Ziua bunului simț
Bunul simț e un ansamblu de idei despre lume, viață și om, având ca izvor tradiția populară și cuprinzând elemente ale gândirii științifice.
Thomas Jefferson era de părere că ”Bunul simț este fundația tuturor autorităților, a legilor ca atare și a construcției lor”. Astăzi sărbătorim ziua bunului simț, o zi care ne spune în tăcerea și în modestia ei că adevăratele valori nu trebuie lăsate să moară, să dispară. Că e de datoria noastră să întreținem poate una dintre cele mai valoroase calități.
Bunul simț poate că nu te îmbogățește. Poate că nu te face să fii cel mai popular din școală. Poate că nici măcar nu te ajută în viață atât de mult precum ai crede. Bunul simț face însă ceva ce cred că nimic în locul lui nu ar reuși: te apropie de ceea ce Dumnezeu ne învață, te face om bun, cu inima mare și credințe bine așezate în mintea și în inima ta. Bunul simț reprezintă măsura. Înseamnă echilibru, atenție, grijă și teama de a nu răni. Este barometrul bunei creșteri. Măsura bunei cuviințe și a respectului față de ceilalți.
”Bunul simț este o colecție de prejudecăți dobândite până la vârsta de 18 ani”, spunea Albert Einstein. Educația ține și de simț, și de bun simț. Mult mai bine-ar fi, se înțelege, bunul simț de-ar ține loc de lege. Tocmai de aceea bunul simț n-o fi având plural scria Marin Voiculescu în ”Lumea în gândire” Max Jacob numea bunul simț ca fiind un instinct al adevărului, iar Leonardo da Vinci considera că bunul simț este ceea ce judecă lucrurile furnizate de celelalte simțuri.
Bunul simț însoțește modestia. Nu lăsa ca un om să se simtă umilit. Nici ca vârstnicii să nu fie ajutați când poverile carate sunt prea grele. Nici copiii să uite să salute sau să ofere scaunul în tramvai. Bunul simț trage repede de ureche pe cel crede că împărățește lumea și se bucură când încă un bărbat ajută o femeie să coboare din mașină ori când aude vorbe frumoase și politicoase în jur.
Reprezintă cumva un mănunchi de reguli. Scrise ori nescrise. Dar adesea știute. Prea puțin însă, aplicate. Ziua aceasta ne vorbește despre adevărata fire a lucrurilor, a oamenilor. Despre cum putem să cucerim lumea. Chiar dacă nu suntem poate cei mai inteligenți. Nici cei mai buni oratori. Poate nici cei mai frumoși. Vorbește despre înțelepciune. Iar ”înțelepciunea, spunea Publilius Syrus, nu vârsta o descoperă, ci bunul simț”.
Carmen Pârvu