hello@verticaladvertising.ro

Casa cu ferestre virtuale

Casa cu ferestre virtuale

Au ajuns să fie unele dintre cele mai influente persoane. Să fie repere pentru sute de oameni, prin recomandările ce se regăsesc în postările lor. La polul opus sunt aceia care au avut ca motivație plăcerea scrisului. Ori bucuria de a arunca în neant iubiri, frici, păreri, gânduri ce trebuiau spuse. Spuse altfel, fără vorbe rostite. Fără să privească în ochi pe cineva. Fără să dea explicații.

Ei sunt bloggerii. Cei care au decis să deschidă o fereastră către propria lor persoană. Să povestească vrute și nevrute. Să scrie despre ce le place, despre ce-i impresionează sau le repugnă. Prin coerență, corectitudine și mai cu seamă prin revelațiile pe care le stârnesc, unii au ajuns să fie citiți, urmăriți și îndrăgiți de mulțimi de oameni ce au decis să le copieze gesturile, să-și însușească comportamentele, să le rostească vorbele. Să-i imite.

Astăzi este ziua lor. A celor care și-au făcut un rost sau o plăcere din a scrie despre ei, despre întâmplările prin care au trecut, de a-și spune fără reținere păsurile, revoltele sau micile descoperiri. Un blog se cultivă. Se îmbracă în haine care să atragă. Se dichisește cu informații interesante și neapărat presărate cu atingeri personale. Care măcar să te facă să crezi că descoperi acea persoană. Nu întâmplător, dintre bloggeri cu state vechi întâlnim persoane pe care le îndrăgim, în intimitatea cărora ne dorim să pătrundem, să le aflăm secretele, să le scormonim printre tabieturi și hobby-uri. Să credem astfel, că împrumutăm puțin din notorietatea, din frumusețea lor sau din ideile pe care le împărtășesc.

În România, anul trecut erau 96.431 de bloguri, dintre care 6.273 active. O puzderie de căsuțe care te chemau să pătrunzi pe ușa lăsată întredeschisă. Unele mai larg deschise, altele cât să arunci o privire, cât să îți capteze atenția și să te prindă apoi în chingi. Ai zice că este un joc fără finalitate. Fără nici un scop. În realitate, pentru mulți dintre bloggeri este foarte bine definit: să atragă cât mai mulți admiratori, cât mai mulți urmăritori, iar odată cu aceștia ofertele firmelor, ale instituțiilor, ale Ong-urilor de a le sprijini în acțiunile lor, de cele mai multe ori pe bani frumoși.

Primul care a scos la lumină termenul de blog a fost criticul de artă  John Berger, în 1997, când și-a denumit propriul blog-weblog. De-atunci, lumea a îmbrățișat ideea, bucurându-se să se identifice cu un colț de lume virtual ce conține iluzia că-ți aparține pe deplin. Un blogger priceput:

  • Poate să se transforme într-un influencer apreciat, care, cu puțin noroc și extrem de multă muncă, ajunge să-și câștige astfel traiul
  • Devine o voce de încredere, cunoscută, renumită, cu mare putere de influență
  • Ajunge sa dobândească o sumedenie de cunoștințe. Odată ce ești urmărit, rigurozitatea informațiilor pe care le scrii trebuie să fie extrem de mare.
  • Învață să își organizeze altfel timpul, să fie mai preocupat de mersul lumii și al lucrurilor. Să fie în pas cu evenimentele, noile apariții din diferite domenii de interes
  • Este mai atent la propria-i persoană, la modul în care se prezintă celorlalți. Își dezvoltă abilitatea deloc ușor de ținut în frâu, de a scoate în evidență calitățile, iar din defecte să facă atuuri.
  • Își va dezvolta creativitatea. Concurența este acerbă. Pe lângă subiectele pe care le postează, ce musai trebuie să atragă și să fie de interes larg, modul de prezentare este vital. Felul în care îmbraci povestea, scriitura sprințară, plină de zvâc ori sensibilă și bogată în trăiri pot captiva și implicit atrage din ce in ce mai mulți urmăritori.

Un blog se întreține. Se îmbogățește zilnic. Cu fotografii sugestive. Cu vorbe care să te binedispună. Ori care să te învețe ceva nou. Sau care să te ajute să te descoperi mai mult pe tine. Un blog poate fi un refugiu atât pentru cel care îl construiește, cât și pentru cel care îl descoperă, îl citește.

Un blog se vrea a fi un jurnal, ce are generozitatea de a împărți cu ceilalți trăirile tale. Este ca o invitație la discuție. Este loc de interacțiune. De trăit, văzut, testat și de ce nu, ajutat. Din blog poți să câștigi bani, admirația oamenilor, stima de sine, bucurie, încrâncenare, satisfacție, prietenii, emoții. O altfel de viață, care să bată în ritm de tastatură. Important este să spunem povești care să inspire. Care să aducă lumină și culoare. Să ne binedispună. Să ne informeze. Să ne facă să nu ne simțim singuri…

Carmen Pârvu