hello@verticaladvertising.ro

Cămașa Măiastră

Cămașa Măiastră

Cămașa cu puteri măiestre

Au impresionat o lume întreagă. Marii creatori de modă au împrumutat de la ele elemente importante, transformându-și creațiile în opere de artă, datorită fiorului românesc cu care acestea au fost însuflețite. Rezistă de zeci de ani în lăzi de zestre și nu-și pierd nicicum strălucirea. Iile. O moștenire uriașă, pe care abia de curând am început să o prețuim și să o arătăm lumii.

Ia face parte din noi. Din portul nostru popular. Dintr-o istorie încercată. Se identifică cu lupta țăranilor pentru pământ, pentru libertate și pentru întregirea neamului. Amintește de zbucium, și dor, și cântece de doină. Povestește despre mâncarea simplă și gustoasă din oale de lut, despre casele din chirpici, despre carul tras de boi al lui Grigorescu. Strânge în ea bocetele femeilor văduve, creația de geniu a marilor noștri scriitori, pâine coaptă în țest, munții și apa, și dealurile, și văile străbătute în ritm de vitejie și patriotism. Și de tot freamătul din sufletul românesc. Spune, prin cusătură, prin croială sau modele, despre horele dezlănțuite în colbul bătăturii, despre miresele cu flori în păr, despre un mod de viață nealterat. Ne-o arată pe Regina Maria, în lupta ei incredibilă pentru țara-i de suflet, pe care a iubit-o ca nimeni alta. Suverana care a știut să impresioneze cu ceea ce România are mai de preț: port popular, inteligență și iubire pentru semeni.

Astăzi este ziua internațională a iei. Ziua în care se spune că cerurile se deschid, în întâmpinarea Sânzienelor. Ia celebrează într-un fel frumusețea și gingășia femeii. A nobleței, indiferent dacă este pe câmp sau într-un jilț nobiliar. Nu întâmplător, Henri Matisse a reprodus ia în cunoscuta pictură „La blouse roumaine”, iar Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion au surprins frumusețea și varietatea cămășii populare feminine în tablourile lor. Ziua Universală a Iei a debutat la inițiativa comunității online „La Blouse Roumaine”, fiind preluată cu succes de comunitățile românești din peste 100 de orașe, din 48 de țări.

Ia face parte din costumul popular românesc din cele mai vechi timpuri. Rădăcinile sale își au originea în portul tracilor, geților și dacilor.  Din basoreliefurile de demult, care îi înfățișează pe daci, se pot observa în portul lor cămăși cu mâneci lungi, cu o croială de tip tunică, albă și lungă, dintr-o singură bucată și pantaloni strâmți și lungi, cioareci sau ițari. Unii istorici presupun că ia a fost purtată pentru prima dată în perioada culturii Cucuteni (aproximativ 5500 î.e.n.- 2750 î.e.n.), una dintre cel mai vechi civilizații din Europa. Primele ii pot fi văzute pe Columna lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi, iar cea mai veche și autentică reprezentare a costumului popular se poate vedea în Cronica pictată de la Viena, din 1330, cele 147 de ilustrații ale documentului fiind o sursă pentru istoria culturală din secolul al XIV-lea. Iile se confecționau de femeile din sat în timpul șezătorilor, in ritm de cânt popular.  Cămășile sunt diferite de la o regiune la alta, nu numai prin textura materialelor, ci și prin modelele și broderiile aplicate.

Ia originală nu este terminată

Bluza această minunată este un simbol al românilor. O carte de vizită prețioasă, cu puternice semnificații. Un ambasador autentic pentru România. Nu întâmplător, călătoria sa prin lume pare nesfârșită. Străinii au împrumutat-o și au făcut din ea un element surpriză pentru aparițiile lor. Există specialiști care susțin că portul popular vechi, autentic, s-a pierdut acum o sută de ani, odată cu apariția elementelor moderne. Nu orice ie este și veridică. Pentru a o recunoaște, trebuie să fii atent la un detaliu important: ia originală nu este terminată. Femeile de la sat considerau că perfecțiunea nu este a omului, ci îi aparține lui Dumnezeu.

Simbolul credinței și a statorniciei

Ca să porți o ie trebuie să crezi în ea. Și să-i știi istoria și tot amalgamul de simțire, de informație, de trecut ce mustesc în ea. O ie nu este doar un obiect de vestimentație, râvnit din ce in ce mai mult de femeile de peste tot. Este un legământ de suflet. Un simbol de credință. De iubire și de încredere până la urmă, în șansele unui popor de a exista frumos și demn pe pământul ce i-a fost rânduit.

„Costumul popular este un prețios document artistic, social și istoric”, spunea Leocadia Ștefănucă în  ”Culegere de cusături populare”. A traversat sute de ani, fără să își piardă farmecul și bogăția. Ne face cunoscută țara, tradiția, trecutul. Pe umerii ei sunt scrise declarațiile noastre de iubire. De dor. Și de mândrie ca una dintre cele mai minunate și mai râvnite bluze din lume are suflet românesc.

Carmen Pârvu