hello@verticaladvertising.ro

Bilanț de sfârșit de an

Bilanț de sfârșit de an

Să tragem linie și să fim recunoscători

”Nu este niciodată prea târziu să fii cine ai fi putut fi”, spunea cândva George Elliot. Recunosc, să gândesc așa e o provocare! Scormonesc adesea în mintea mea personaje, fapte, întâmplări de la care aș putea să învăț. E o căutare continuă împletită aproape inconștient cu o dorință poate insuficient satisfăcută de a mă modela după chipul și asemănarea oamenilor ce se simt împliniți. O utopie, până la urmă. Căci atunci când în ecuația firii intră simțirea, toți ceilalți factori devin neimportanți. Și totuși, cum ar fi dacă ne-am lua o lupă metaforică în mână și ne-am analiza? Am pune-o pe fiecare părticică din trupul și din mintea noastră? Ce am vedea, greșelile, reușitele sau încercările? Care ar conta oare mai mult, dacă am vrea să scriem povestea fericirii noastre? A împlinirii? Este decembrie. Ultima zi. Sfârșit și început în aceeași măsură. Timp de pus pe hârtie binele și răul. Reușite și eșecuri. Dorințe și aspirații pentru ceea ce urmează a fi. Un soi de bilanț cinstit, onest, care sa aibă puterea de a stârni voința de a face. De a întreprinde. Nicidecum de a ne prinde în plasa deznădejdei și a neputinței.

Creierul nostru ne vorbește dincolo de cuvinte. El calculează cu precizie costurile și beneficiile, indiferent că vorbim de o acțiune pe care o facem la locul de muncă ori de timpul petrecut lângă un om, ajutându‑l, susținându‑l, iubindu‑l. Creierul ne spune prin emoții mai mult decât am vrea noi să știm, poate. Mesajul transmis de creier se traduce prin emoții. Dacă emoțiile sunt pozitive, creierul aprobă tranzacția. Dacă emoțiile pe care le simțim sunt negative, creierul consideră că a plătit un preț prea mare pentru ce a primit, indiferent că vorbim de timp, energie sau bani. Dacă, uitându‑vă în urmă, simțiți că ați plătit un preț prea mare pentru ce aveți, vă propun să ne uităm la câteva aspecte ce echilibrează balanța de emoții pozitive și implicit starea de bine. Psihologia pozitivă a arătat că dacă timp de 30 de zile scriem zilnic, ca-ntr-un jurnal al fericirii,  4 sau 5 motive de mulțumire, după 30 de zile, starea noastră se va modifica considerabil, devenind capabili să vedem toate motivele pentru care zâmbetul ar putea să ne fie zilnic pe chip.

Pentru mine, fiece an ce trece este bun, dacă:

  1. Suntem sănătoși. Mintea și trupul să ne fie întregi, că restul se pot clădi tocmai prin forța cu care sănătatea luptă alături de noi. Boala pune suferința în trup, lacrimi în priviri, deznădejde în suflet. Să fim recunoscători pentru fiece strop de vitalitate și viața din noi!
  2. Suntem liberi! Războaiele, molimele, conflictele omoară și cel mai firav vis! Îngroapă oameni și sădește cruci. Alungă lumina și așterne întunericul.
  3. Avem familia alături! Pare de neluat în calcul. Ne-am obișnuit să-i știm aproape, și  niciodată nu ne gândim la ea ca fiind de fapt o mare realizare. Un bun de care trebuie să ții cu dinții. Familia și ea, ca orice fericire imensă, poate să dispară. Să se micșoreze. Să se transforme în aripi ce zboară către cer. Să o iubim infinit și să nu uităm să-i arătăm dragostea noastră cât e lângă noi!
  4. Avem un loc de muncă. Banii ne oferă confort, reprezintă un instrument care reușește să ne satisfacă mici bucurii, iar gândul unui loc de muncă în care să ne simțim respectați și apreciați nu poate decât sa ne aducă liniște.
  5. Am avut măcar o vacanță. Pot părea doar câteva zile într-un noian de muncă, alergătură, griji și stres. Cu toate astea, ele pot fi combustibilul perfect pentru a o putea lua de la capăt. Trăiți-le din plin, bucurați-vă de ele, fără să le umbriți cu regretul trecerii lor prea repede!
  6. Am citit cărți ce ne-au fericit. Să te cufunzi într-o carte este ca și cum ai păși pe un alt tărâm. Lectura poate fi una dintre cele mai importante deprinderi pe care trebuie să o avem, dacă ne dorim ca mintea să călătorească, să vadă, să simtă, să trăiască și altceva decât ceea ce ne oferă viața zi de zi.
  7. Am întâlnit oameni noi. Nu-i lucru puțin. Prieteniile, legăturile dintre oameni ne fac sa simțim că aparținem unei comunități, că nu suntem singuri, că sprijinul reciproc poate răzbi în timpuri de restriște.
  8. Am făcut măcar o faptă bună. Pentru lucrul ăsta, musai să fii mândru și recunoscător că l-ai putut face.
  9. Am uitat să fim invidioși și răutăcioși. Nu-i așa că sunteți mai liniștiți și mai împăcați cu voi înșivă?
  10. Am descoperit o rețetă minunată. Mâncarea poate apropia. Poate anula timidități. Poate să ne înveselească. Iar o rețetă gătită chiar de tine pentru toți cei dragi, credeți-mă, poate fi o bucurie.
  11. Am botezat un copil. Să devii părintele spiritual al unui copil e o binecuvântare. O mărturisire a credinței, a bunăstării și a firii noastre calde și bune!
  12. Am râs mai cu spor. Cât de des râdeți cu poftă? Aveți zâmbetul până la urechi? Nu dați zâmbetul pe încruntare. Să râdem mai mult e tare bine. Ne întinerește, ne dă o stare mai bună, ne face mai optimiști.
  13. Am privit mai mult natura și mai puțin la televizor.
  14. Ne-am îndeplinit un vis. Să nu lăsăm să treacă anul fără ca măcar un simplu gând să nu capete contur. Materie. Poate fi un impuls extrem de puternic pentru acțiunile noastre viitoare.
  15. Am înlăturat măcar un lucru care ne făcea rău. Acceptarea a tot ceea ce ne destabilizează nu face din noi niște eroi. Mai degrabă, victime. Să ne înconjurăm de tot ce ne face bine este un lucru ce-l merităm fiecare dintre noi.

Alegerile pe care le facem ajung să ne definească. Și într-un final, să ne controleze viața. Să pună sens sau preț pe noi, pe ceilalți. Sau dimpotrivă, să ne distrugă. La sfârșit de an, să privim în urmă. Dar nu cu patimă. Nu cu înverșunare. Doar câteva minute, cât să putem înțelege mai bine viața noastră și să găsim modalități de a o îmbogăți. De a o face mai bună.

Apoi,  să privim în față. Cu încredere. Cu emoție. Cu speranța că viitorul poate lua chipul viselor noastre.

Carmen Pârvu